Wednesday, 21 May 2014
Monday, 24 March 2014
Scrisoare catre necunoscut
Iti aud
vocea de dincolo de timp. Aceeasi voce care imi suna noaptea in urechi si-mi
fura dulceata somnului. Si vreau sa-ti spun o multime de cuvinte ce se nasc in
inima mea si pe buzele mele mor.
Sa-ti spun
cat mi-ai lipsit, cat imi lipsesti si mai ales cat imi vei lipsi. Vreau sa-ti
spun si cuvintele mor. Nu stiu daca mi-ai recunoaste vocea ..m-ai recunoaste pe
mine. ..
Nu stiu
daca iti mai amintesti de mine si ploaia de stele ce-a cazut peste noi parca in
alta viata. Clipele trec repede spun altii. Eu le simt ca pe-o povara ce-o port
si m-apasa fara mila.
Te caut in
aerul pe care-l respir si-n fiecare vorba pe care-o aud in jur. Spune-mi, m-ai
mai recunoaste?
Lumea spune
ca au trecut ani. Eu simt ca au trecut vieti si s-au naruit lumi- lumea mea
care erai tu. Si eu nu mai sunt eu ci doar o ramasita. Eu am plecat cu tine. Nu
puteam sa raman fara inima…
Si-ti aud
vocea de dincolo de timp. Uneori ma cheama, alteori ma alinta. Si eu sunt acolo
unde tu esti..este de ajuns sa inchizi ochii si ai sa ma simti.
Subscribe to:
Posts (Atom)