Iti aud
vocea de dincolo de timp. Aceeasi voce care imi suna noaptea in urechi si-mi
fura dulceata somnului. Si vreau sa-ti spun o multime de cuvinte ce se nasc in
inima mea si pe buzele mele mor.
Sa-ti spun
cat mi-ai lipsit, cat imi lipsesti si mai ales cat imi vei lipsi. Vreau sa-ti
spun si cuvintele mor. Nu stiu daca mi-ai recunoaste vocea ..m-ai recunoaste pe
mine. ..
Nu stiu
daca iti mai amintesti de mine si ploaia de stele ce-a cazut peste noi parca in
alta viata. Clipele trec repede spun altii. Eu le simt ca pe-o povara ce-o port
si m-apasa fara mila.
Te caut in
aerul pe care-l respir si-n fiecare vorba pe care-o aud in jur. Spune-mi, m-ai
mai recunoaste?
Lumea spune
ca au trecut ani. Eu simt ca au trecut vieti si s-au naruit lumi- lumea mea
care erai tu. Si eu nu mai sunt eu ci doar o ramasita. Eu am plecat cu tine. Nu
puteam sa raman fara inima…
Si-ti aud
vocea de dincolo de timp. Uneori ma cheama, alteori ma alinta. Si eu sunt acolo
unde tu esti..este de ajuns sa inchizi ochii si ai sa ma simti.
