Cu pas domol si suflet gol
Pasii cu aripile frante...
Catand cararea cu ocol
Spre drumul pietruit de munte.
Povara visului pierdut
L-am cautat pe-ngusta cale
Cand l-am zarit,a disparut...
Iar eu eram din nou in vale..
Si-am tot urcat spre visul meu,
Cu talpile insangerate...
Cu umerii plecati spre hau-
Cu priviri reci..indepartate.
Tot pasind printre suspine,
Plangandu-mi plansu-nabusit
Simt ca sufletu-mi ramane-
Asa trist,.. si gol... si prabusit....
mioara.16 martie 2010
No comments:
Post a Comment