Absenta ta
doare mai mult decat frunzele cazand
In frenezia
toamnei,demult stapana prin lanuri…
Si-mi
surprind o lacrima firava incet curgand
Si-n locul
vantului- as vrea ca sa imi bati in geamuri..
Si in
culori de toamna sa-ti ies impodobita
Cu bland
miros de fructe- si ierburi din ograda,
Tu sa-mi
retii in gluma ,o mana prea grabita
Ce ti-ar
ascude ochii sa nu-mi privesti in saga…
Si-as
pune-n fata ta culori si cantec impreuna-
Impletind in
paru-mi despletit si nins
Un vers ,o raza,un
,un cant ,intreaga luna….
Ca sa te am
alaturi asta cum te-am descris-
Universul meu
de necuprins….
Maya, sunt intr-adevar versurile tale?
ReplyDeleteDeci, incep sa te descopar.
Un coleg de pe Host.
Scuze,domnule Isak?Abia acum am vazut comentariul dumneavoastra.Nu e in caracterul meu sa-mi insusesc ce nu-mi apartine.Care nu-mi apartin,au semnatura.Multumesc pentru vizita si comentariu.
ReplyDelete