Unde mergi ai ??La Florica !! (partea 1 )

M-am hotarat intr-o vacanța de iarnă să merg ,nici mai mult , nici mai putin decât la..Florica .Nu vă treacă prin minte că Florica din povestirea mea ar fi vreo vacă , căci nu este .

Așa ca ..zis și facut .Bagajele gata și...sus în tren .Pe peronul gării Nicolina din Iași , inghesuiala mare .Toți  studenții moldoveni așteptau trenul de Chișânău .V-ați dat seama despre ce Florică vorbesc ?Una aflată la vreo 60 de km de Chisânău ,un sat din raionul Căinari .

Deja venită mai dinspre Țara Romanească ,eram in altă lume auzind doar grai moldovinesc .Așa că , după călătoria în trenul de dormit și ceva peripeții ,ne-am trezit lasați undeva pe un camp ,de autobuzul Chisinău –Florica ,care s-a decis brusc să nu meargă pană în sat .

Nu ne chiar ardea de mers pe jos , după atâtea ore de călatorie și pe un frig...de-ți taia fața si mai multe nu , dar ..soarta drumețului .

Noaptea eu și Ksioușa am dormit buștean .La prima oră insă a dimineții ,o bătaie puternică in ușa .Mă trezesc buimacă, aproape fară să realizez unde sunt , caut ușa cu pricina ,o deschid și ma uitam năuca la cel care sta și mai nauc în fața mea

-Bună dimineața !ii zic în treacăt ...pe cine cauți ?

-Da shi ,tu ești românca ?veni răspunsul .

Deja somnul îmi sari fara să-l rog .

-Deci..pe cine ziceai...pe cine  căutai ?

-Pi Ksioușa..Eu mi-s Vitalie .

Așa l-am cunoscut pe Vitalie .Un tip inalt și deșirat ,urâțel de mama focului ,dar cu o inima mare ,cum aveam să constat pe parcus .

Sătucul era liniștit ,situat nu departe de un lac ,înconjurat de vii si livezi ,date in proprietatea oamenilor dupa ce n-a mai fost Kolhozul .

-Da shi fashi ai ?Dormi și-acuma ,când soarele-i la amiezi ?Îi strigă el Ksiușăi spre ușa dormitorului rămasă întredeschisă .

-Heheiiii,Vitalikkk, shto ti delaeshi ?(ce faci ?)întreba Ksioușa făcându-și apariția așa ciufulită cum o prinse vremea .

-Haidiț la mine sâ va pun cafea  , zise Vitalik

-Bine , da` de unde ai știut că am venit ?

-Iaca mi-o zâs Aleșka lui ge` Leoșa .

-Aha , l-am văzut în avtobus ,numa la noi s-a uitat .

Am traversat satul spre celalt capăt , unde era casa lui badea Andrei si tanti Marusea , părinții lui Vitalik .Curtea mare , incăpătoare ,ne aștepta deja cu poarta larg deschisă .Peste tot doar fețe zâmbitoare și calme .Vorbeau așa de rar , că mie mi se părea că eu vorbesc extrem de repede .

-Da bine-ați vinit!! Ne întâmpină mama lui Vitalik .

Ne-a pupat ,îmbrățișat ,de parcă eram copii ei ,nu alta .

-Viniț la mama sî mâncați ceva .

N-am avut nici o șansă să-i explicăm că era prea dimineața pentru mâncare .Tanti Marusea ne-a umplut masa și gata .

-Vrei niște pepeni murați ?imi zice .

Eu , ca să fiu politicoasă, dau afirmativ din cap ..și ma trezesc cu o ditamai farfuria cu...castraveți .

Zic..-da ăștia sunt castraveți ...

-Ei , la noi ăstia se cheamă pepini..

-Răsărită cine vrea ?Intreba Vitalik , răsărit și el in pragul ușii .

Mă uitai spre Ksiușa ..

-De semințe de floarea soarelui vorbește ,îmi explică ea repede .

-Vitalik , da` Andrei unde-i ?

Vitalik începu să râdă .

-Da un` sî hie ? Iaca dorme .Îi tare obosît .Asara furăm la discotecă în satul vecin ș-o baut o lecuț cam mult .Eu nu știam câ dânsu , s-a luat șî la batai pe-acolo .Vine cela a lu badea Ghorghe șî zîce .

"-Bă Vitalie , fractu„ ia bataie afară ."

Mă duc afară , da ci sî văz ?Întuneric nevoie mare șî-n lumina ce bătea din discotecă văz o gramadî di oameni , gramadî .Nu putei aleji care mâna sau chicior a cui îi .Mă duc acolo , încep a scotoci după dânsul.Îl găsăsc ,îl pun în chicioare ..da n-apuc să-ntorc capu că ma trezesc și eu cu una în falcă și nu-l mai vad pe Andrei ,da nici pi mini .Noroc că erau toți beți.Îi dau iar la o parte , îl găsesc șî pe Andrușa și hai acasă .