NEVROZA

Termen utilizat pentru prima data de catre Raymond Vieussens (inceputul secolului al XVIII-lea) pentru a desemna orice tulburare legata de creier.
In 1776, W. Cullen cuprande in acest termen toate afectiunile nervoase si psihice fara substrat anatomopatologic. In acceptiunea actuala nevroza reprezinta un grup de reactii si dezvoltari patologice, determinate psihogen si exprimate clinic printr-un complex de tulburari, cu sau fara rasunet somatic, care este trait in mod constient si penibil de catre individul bolnav.
Nevroza constituie astfel varietatea cea mai raspindita si de obicei cea mai polimorfa de psihogenii, caracterizata prin prezenta subiectiva a bolnavului la boala, prin participarea autoanalitica si critica a bolnavului la intelegerea bolii, ea desfasurandu-se totdeauna pe un fond de luciditate.
Nevroticul este in chip definitoriu un suferand care-si comenteaza si isi asuma suferinta printr-o atitudine participativa.
Tulburarile nevrotice sunt mai putin marcate, regresia este mai putin profunda decat in psihoze, psihicul organizindu-se la un nivel foarte apropiat de cel normal.
Pierre Janet defineste nevroza ca o boala psihica caracterizata prin conflicte intrapsihice, care sunt de natura sa inhibe conduitele sociale, generand intotdeauna o stare de anxietate. Ele perturba mai mult echilibrul interior al persoanei decat ii altereaza sistemul relatiilor cu realitatea. Din acest punct de vedere nevroza este considerata ca o boala mentala minora, in sensul ca destructureaza mai putin personalitatea bolnavului decat psihozele.
Din definitia data de Pichot, se pot desprande trei caracteristici esentiale ale nevrozei:
* tulburarile nevrotice de comportament sint, in general, minore
* bolnavul pastreaza constiinta caracterului morbid al tulburarii sale;
* tulburarile sunt psihologic comprehensibile, deci se poate stabili o legatura inteligibila intre ceea ce a fost bolnavul anterior, circumstantele vietii lui premorbide si tabloul morbid actual.
Tabloul clinic al nevrozei cuprande instabilitate psiho-motorie, iritabilitate, intoleranta, astenie nevrotica, tulburari ale somnului, tulburari functionale nevrotice (criticuri, balbisme etc), care se insereaza pe un fond de anxietate generalizata, in urma convertirii, disimularii si complicarii agresivitatii inconstiente.