In teoria lui S. Freud, a treia instanta a personalitatii, care constituie expresia existentei individului in mediul social; el este purtatorul normelor etico-morale, a regulilor de convietuire socialei.
Freud vede in constiinta morala autoobservarea si formarea idealurilor, functii ale supraeului.
Supraeul este achizitia recenta si relativ fragila a individului, dezvoltata in conformitate cu normele si nivelul sociocultural al comunitatii din care face parte. El isi are originea in Id (sinele) si se dezvolta in interrelatia ocazionata de experientele eului (egoului), in cadrul personalitatii.
Prin rolul si statutul sau, supraeul cauta sa refuleze impulsurile Id-ului, mai ales cand acestea sunt de natura instinctivo-afectiva sau agresiva. De asemenea, supraeul obliga eul la substitutia scopurilor realiste, moraliste si il impinge la lupta spre perfectiune si sublim.
Supraeul reprezinta deci in primul rand instanta verificatoare, cenzuranta a personalitatii.
Nascut din inconstient, supraeul, ca si eul, constituie un triumf al elementului constient, element care devine cu atat mai manifest, cu cat omul este mai matur, mai elevat sub aspect social.
No comments:
Post a Comment