Friday 13 August 2010

ان

لشاعرة rita

ان كنت تموت من كثرة الحب فسأبقى أقتلك بحبّي من الآن
الى ان تموت في حبّي أن كانت نظراتي تقتلك
فسأبقى أنظر اليك علّني أستطيع اضاءة عيوني
بالشمس التي تضيء طريقي
ان كانت ابتساماتي تقتلك سأبقى أبتسم
طالما أنت تبتسم …
وان كانت لمساتي تقتلك سأبقى أقتلك بها الى الأبد …

تأمل ام تخيل

للشاعر jamal

رأيت البحر كلمات .... و النجوم في السماء ساطعات
يجتاحها القمر بضوئه .... و عنوانه الباكي
هو السهر و الأمل ..... في عيون دامعات
هو الشوق و الحنين ..... و الحب المودوع الدامي

.......................

رأيت النار تبكي ..... بأم عين تحكي
رأيت الماء يغلي .... داخل صدري يسري
ألا و الله لتعبير ..... عن الغلغلة في روحي
الا و الله لرأفة ..... بقلب هدمه الحب الآتي

القول المليح في نهج بردة المديح

طالت ليلي النوى يا حيرة العلم
وصبرنا ضاق عن بحبوحة الألم
نيران أشوقنا أودت بمهجتنا
ودفعنا من لهيب الشوق كالديم
تمر أيامنا بالوجد مثقلة
ثقل الليالي تركن الجسم كالعدم
نسائل العيس إن مرت بساحتكم
عن المصلى وذات الشيح والسلم
ونسأل الركب إن مروا بروضتكم
عن النقا وضباء الجزع والرقم
قلوبنا هائمات في مرابعكم
بين العقيق وبين السفح والعلم
ونسمة الفجر تحيينا وتنعشنا
بنفحة القرب إن مرت بذي سلم
سقيا لأيامنا في سفح كاظمة
وطيب أنس الليالي في ربا إضم
رياض أنس بها للقلب منتجع
وللفؤاد نعيم غير منفصم
نود لوأننا في باب ساكنها
نعد في زمرة الللاجين والخدم
هو الحبيب الذي عمت نوائله
كل الخلائق من عرب ومن عجم
ساد الوجود فلا خلق يماثله
فالكون عن مثل خير الخلق في عقم
ومن يداني أبا الزهراء في شرف
ومن يباري أبا الزهراء في رهم
قد جاء بالدين يجلو كل مظلمة
والدين يجلو ظلام الغي واللمم
جلى شموس الهدى والحقّ ساطعة
حتى استضاء بنور الحقّ كل عمي
وقام بالشرع لا تخفى محجته
إلا على حاقد بالجهل متسم
------------
هو الذي خص بالإسراء معجزة
أعيت عقول ذوي الألباب والفهم
ونال من حضرة التقديس منزلة
جلت عن الوصف والتعبير بالقلم
-----
لما اقتدى بك رسل الله قاطبة
نوديت أنك خير الخلق كلهم
----------
فليست الأرض غابات ملاعبها
للوحش يأكل ما يلقى من النعم
لكنها روضة بالخير عامرة
نعمة الدين فيها أعظم النعم
وليس يعمرها إلا غطارفة
ساروا بنهج لغير الله لم يقم
باعوا نفوسهم لله خالصة
لا يبتغون سوى رضوانه القمم
--------
هم علمونا التقى من نشر سيرتهم
فالبر في الكون من آثار برهم
المجد مقتبس من طول همتهم
والعز ملتمس من طور عزهم
عليهم واردات الخير ماطرة
من حضرة القدس تندي مسك تربهم
يا ربنا خذ بأيدينا لمنهجهم
واجمع هوانا بشمل منك منتظم
واردد قلوبا عن الإيمان شاردة
وأنفسا في عمى عنه وفي صمم
واجعل لنا مددا في كل معترك
وكن لنا ناصرا في كل ملتحم
يا سيدي يا رسول الله يا سندي
يا من هواه بقلبي كامن ودمي
هذا مديحك لاتحصى فرائده
ومن يطيق مديح السيد الفهم
لكنه وجد قلب ثار ثائره
من حبكم فتبدى كل منكتم
ونفحة من نداكم طاف واردها
فعطرت بشذاها المنتقى كلمي
وشمة من خزامى روضكم عبقت
حيت فؤادي بعطر منك منتشم
وديمة منكم وطفاءها معة
أجرت بقلبي بحور الشعر والحكم
أطفى جوى كبد حرى بوابلها
ويرتوي كل قلب للمحب ظمي


أنتم حياة لنا نحيا بكم أبدا
كالجسم منا بغير الروح لم يقم
إني قصدت كرام الحيّ ملتمسا
طيب التنسم من آثار نشرهم
لعلي أمحو ذنوبا جمة عظمت
فقد تعلقت في أطراف ذيلهم
واستميح لدى الجلى شفاعتهم
فقد توسلت للمولى بوجههم
هم الكرام ولا يعدّ نوائلهم
مثلي وقد لذت في أكناف حيهم
عليهم صلوات الله دائمة
تعطر الكون من أنداء عطرهم
وألف ألف سلام كله أرج
يحي قلوب الورى من طيب عرفهم
ما هب ريح الصبا يهدي لنا خبرا
عنهم وما رنم الحادي بذكرهم
وما شدت جذلا من طيب سيرتهم
بلابل الحي تهوى أطيب النعم

Sunday 1 August 2010

Floarea rosie

Într-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.

Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi o sa facem un desen”. “Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…

Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.

„Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca. „Asa! Acum puteti începe!”, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.

Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.

În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:
„Tu nu vrei sa desenezi?”.
„Ba da!”, a zis baietelul.
„Ce desen facem?”.
„Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.
„Cum sa-l fac?” zise baietelul
„Cum îti place tie!” raspunse ea
„Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul
„Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.
„Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”
„Nu stiu!” zise baietelul
Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…

Morala?

Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume?

Einstein spunea ca " Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. "

Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni, iar atunci cand vom fi inlantuiti in proceduri de lucru... nu ne vom diferentia prea mult de masinile care le-am construit.