Puiul meu

Clopotul bisericii vechi se facu auzit in racoarea diminetii.Era o dimineata racoroasa de septembrie tarziu,cand bruma si roua inca se mai bat pe teritorii.
Mary se dadu alene jos din pat si iesi pe prispa casei vechi cu drainita din lemn ceruit .Culorile toamnei se impleteau alene ca intr-un dans .La munte toamna are de fapt un miros aparte.Natura o poti simti pe coline in toata splendoarea ei .O simti si-o traiesti.Mirosurile anotimpurilor te leaga de locuri mai rau ca un blestem.
Dar sa revenim la Mary.
Dupa absolvirea liceului Mary isi luase un post de suplinitor intr-un sat vecin .Oamenii locului,munteni cu vorba grea si inteleapta , erau obisnuiti cu munca apasatoare a vietii de munte.
Si la ore de multe ori copii lipseau,chiar daca trecuse de mult vremea lui Creanga.Si totusi incet,incet au inceput s-o indrageasca mult pe “domnisoara profesoara” si de dragul ei atunci cand lipseau ,mergeau la ea acasa sa-si recupereze lectiile.Toata lumea in sat vorbea ca “domnisoara” vine inca de duminica dimineata in sat la ei ca sa mearga cu copii la bisericuta satului de pe colina.
Si zilele treceau la fel ,cu obisnuitul zambet si neobisnuita liniste pe care doar muntele ti-o poate da.
Trecuse septembrie intreg iar octombrie isi intrase demult pe deplin in drepturi.Ca de obicei Mary se indrepta spre scoala.In usa clasei a 6-a la care avea prima ora ,un tanar parea sa astepte.
-Buna dimineata ,domnisoara profesoara.
-Buna dimineata ,raspunse Mary.
-Am trecut sa va spun ca Eugen Dumitrescu,fratele meu va lipsi o perioada , spuse tanarul privind in pamant.
-S-a intamplat ceva? Adauga Mary nerabdatoare..
-Da,a cazut din caruta ieri,si roata din spate i-a spart piciorul.
Cel putin o luna Eugen n-a mai venit la scoala.Locul lui era lasat mereu liber in prima banca.Doar fratele lui mai mare venea mereu si-i lua lectiile.
Florin era un tanar chipes cu o statura impunatoare ,specifica muntenilor. Privirea lui albastra reflecta o imensa liniste interioara.
Terminase doar opt clase,dar avea un alt standard de cultura si de a spune lucrurilor pe nume , asa incat de multe ori ii punea in incurcatura pe cei mai invatati decat el.
De-atunci Mary n-a mai fost singura printre munteni.Privirea albastra o intalnea de multe ori in calea ei.
Si timpul se scurse. Sarbatorile de iarna venira cu pasi repezi. Oricate lucruri s-ar spune despre obiceiurile muntenilor, este prea putin.
Cine stie sau a apucat hora? Hora satului pe frig si zapada , in care se prindeau de la cel mai mic pana la cel mai batran? Acelasi ritm si-un singur pas ,chiar si respiratia era aceeasi. Si Mary era in hora . O mana puternica ii prinse mana si pasul continua in acelasi ritm. Era el ..el cu privirea albastra.
Sangele invada obrajii lui Mary si simti ca fata ii ia foc.” Sa fie oare de la ger ? “ se intreba fata. Se desprinse din hora si iesi afara . Atmosfera era de basm . O luna plina strajuia cerul acelei nopti senine.Copacii incarcati de chiciura pareau intepeniti asa de veacuri ,in pragul nemurii. Mary isi infunda mainile in buzunarele paltonului cafeniu si facu cativa pasi. El o ajunse din urma.
-Imi permiteti? Intreba el. Ea dadu din cap afirmativ si tacerea se lasa din nou.Poteca din fata caminului ,fara a se ingusta, merge spre parau. Un parau de munte cu apa putina strajuit se aluni de-o parte si de alta. In aceasta perioada a anului apa este inghetata dand impresia unui patinuar pe cinste. Mary pasi pe gheata. Muzica horei razbarea incet pana la ea.
-Ce noapte frumoasa ! sopti el
-Splendida ,adauga fata cu ochii spre cer.
Asa ca zilele lui Mary prinsera alta culoare de data asta ,si alta aroma pe care n-o intelegea dar ii simtea fericirea .
Si primii ghiocei au gasit-o pe Mary zambind. Ii adusese Eugen , fratele lui Florin impreuna cu un plic mic.Il deschise nerabdatoare:
“Trebuie sa plec .Munca mea nu mai asteapta. Si vreau sa-ti spun acum ceea ce n-am avut curaj sa-ti spun altfel ..dincolo de tine viata mea nu exista “.
Fata inchise plicul la loc si-si continua ora. Cuvintele din hartie insa ii strigau in minte .Asa se scursera inca 3-4 saptamani si inca o dimineata de primavara o intalni pe-acelasi drum intre sate. O femeie cu o galeata in mana o prinse din urma ,pana ca intrarea in sat sa se lase zarita.
-Buna dimineata ,domnisoara profesoara!
-Buna dimineata tanti Leana,ce faceti?
Femeia avea ochii in lacrimi ;
-Ce sa fac ? Iaca noi astia batranii facem mai bine ca cei tineri.Ai auzit de baiatul lu` Nitu?
-Nu tanti ,ce-a patit?
-baiatul lui Nitu` ala de sta nu departe de scoala, nu asta de-aici din vale , a facut infarct mama , azi-noapte ,vai si-amar de mama lui!!
Fata ingaima ca intr-un vis :
-Tanti , de Florin vorbiti?
-Da, mama , de Florin.

Atunci clopotul bisericii de pe colina batu a mort. Fiecare bataie ,un nou pumnal in inima fetei . Lumea ei se prabusea ucisa in miresmele primaverii. Un gol imens simti ,un hau cascat dintr-o data ,aparut de niciunde. Ce vrea sa fie asta? Ce???
Cu pasi straini intra pe poarta scolii prin intrarea elevilor . Traversa absenta curtea animata si vesela si descuie usa bibliotecii . Incuie usa in urma ei ,lipindu-se cu spatele de ea. Isi indesa iute mana peste gura pentru a ucide urletul durerii . Prabusita pe podeaua de lemn vocea ei interioara striga revoltata :”-de ce ,Doamne, de ce???????????” “Macar nu ti-am spus ca te iubesc ,puiul meu!!!”
Si toate filele cartilor n-au reusit sa raspunda acelui strigat . Atunci Mary a inteles pentru prima data ,ca multe “de ce ?” vor ramane fara raspuns.