Scrisoare catre necunoscut

Iti aud vocea de dincolo de timp. Aceeasi voce care imi suna noaptea in urechi si-mi fura dulceata somnului. Si vreau sa-ti spun o multime de cuvinte ce se nasc in inima mea si pe buzele mele mor.

Sa-ti spun cat mi-ai lipsit, cat imi lipsesti si mai ales cat imi vei lipsi. Vreau sa-ti spun si cuvintele mor. Nu stiu daca mi-ai recunoaste vocea ..m-ai recunoaste pe mine. ..

Nu stiu daca iti mai amintesti de mine si ploaia de stele ce-a cazut peste noi parca in alta viata. Clipele trec repede spun altii. Eu le simt ca pe-o povara ce-o port si m-apasa fara mila.

Te caut in aerul pe care-l respir si-n fiecare vorba pe care-o aud in jur. Spune-mi, m-ai mai recunoaste?

Lumea spune ca au trecut ani. Eu simt ca au trecut vieti si s-au naruit lumi- lumea mea care erai tu. Si eu nu mai sunt eu ci doar o ramasita. Eu am plecat cu tine. Nu puteam sa raman fara inima…

Si-ti aud vocea de dincolo de timp. Uneori ma cheama, alteori ma alinta. Si eu sunt acolo unde tu esti..este de ajuns sa inchizi ochii si ai sa ma simti.