Ce pacat ca noi doi nu ne-am intalnit cu mult inainte,
Am fi putut sa ne prevenim unul pe celalalt de falsul absurd,
Eu te-as fi protejat cu caldura mea, impotriva inghetului iernii,
Caci, fara tine, aceasta lume pacatoasa nu-mi trebuie deloc.
A venit iubirea mea neasteptata, a venit ca ziua alba,
Tu, in viata, mi-ai devenit bucuria mea si durerea mea,
Din sute de mii de ochi diferiti, pe ai tai ii caut,
Pentru ca niciodata sa nu te pierd, te imbratisez strans si nu te las.
Cat de pacat ca noi doi suntem pe maluri diferite, iarna si vara,
Am intampinat rasaritul nostru si apusul nostru, sub ceruri diferite,
Am impartit noptile noastre, nu cu altul si nu cu alta,
Eu sunt fericit ca, in cei mai buni ani ai mei, sunt acum cu tine.
