Noi doi By Maya Damian

ABSENTA By Maya Damian

Scrisoare catre necunoscut By MAYA Damian

Scrisoare catre necunoscut

Iti aud vocea de dincolo de timp. Aceeasi voce care imi suna noaptea in urechi si-mi fura dulceata somnului. Si vreau sa-ti spun o multime de cuvinte ce se nasc in inima mea si pe buzele mele mor.

Sa-ti spun cat mi-ai lipsit, cat imi lipsesti si mai ales cat imi vei lipsi. Vreau sa-ti spun si cuvintele mor. Nu stiu daca mi-ai recunoaste vocea ..m-ai recunoaste pe mine. ..

Nu stiu daca iti mai amintesti de mine si ploaia de stele ce-a cazut peste noi parca in alta viata. Clipele trec repede spun altii. Eu le simt ca pe-o povara ce-o port si m-apasa fara mila.

Te caut in aerul pe care-l respir si-n fiecare vorba pe care-o aud in jur. Spune-mi, m-ai mai recunoaste?

Lumea spune ca au trecut ani. Eu simt ca au trecut vieti si s-au naruit lumi- lumea mea care erai tu. Si eu nu mai sunt eu ci doar o ramasita. Eu am plecat cu tine. Nu puteam sa raman fara inima…

Si-ti aud vocea de dincolo de timp. Uneori ma cheama, alteori ma alinta. Si eu sunt acolo unde tu esti..este de ajuns sa inchizi ochii si ai sa ma simti.

relativ

Ca un gând deposedat de vis...

Pereții strâng și inăbușă țipete ce-ar clătina cerul;

palatele se năruie odata cu poveștile din ele..

sătulă de-atâta nisip mișcător,

cu fruntea plecată, cadâna 

iși dăruie amintirile uitării,

ca să se lepede de durerea 

ce i-a sfârtecat inima.

însă nu știe ca uitarea 

a obosit și ea de-atâtea daruri

și uneori le returnează nedesfăcute...

prin asta omorând prezentul...

dor de toamna

mi-e dor de padurile toamnei

cu fila ruginita si soapta de amurg,

cu norii grei cerniti pin sita

din amintiri le chem , timpului le smulg…

mi-e dor de cerul otelit

cu soare palid in apus

clipe vis ce le-am trait

le strig ..fara un raspuns.

mi-e dor sa simt noroi sub talpi

copil fiind ,papucii aruncam

miros de toamna plamadind

fumul din  soba si gutuia de la geam…

Zambetul unui clown

Caravana se puse in miscare.In urma ei , norii de praf acopereau privelistea pe multi metri . In unele sate caravana facea popas, iar circul isi instala acolo o vreme corturile si vagoanele de dormit. Animatia era mare ..oameni si animale ,animale si oameni…trambuline, trapeze,tobe si alte accesorii intregeau arsenalul circului.

In spatele vagonului  Lolyta se-ntindea lenesa .Se uita pe geam in zare .Noul oras parea impunator ,atat cat se putea zari in zori.

Lolyta…

Fata asta era cea mai vesela fiinta posibila .Cand cineva era trist ,nu-i ramanea decat s-o intalneasca .Era doar un zambet si-o zbenguiala tot timpul .Rasul ei se auzea de departe si strapungea de obicei si peretii vagoanelor .Tot circul o iubea .Era raza lor de soare si motivul  de a zambi necontenit .

Lolyta era clownul circului .Ochii negri radeau impreuna  cu intregul chip .Sala mereu o astepta cu placere si copii…da, mai ales copii .

Sari din pat si inspira adanc aerul diminetii .Era frumos afara si mirosea a tei proaspat plouat .Isi trase iute o bluza subtire pe ea si o lua de-a lungul paraiasului , pe malul caruia poposise caravana. Linistea diminetii era sfidata doar de multimea pasarilor ce-si dregeau glasul inspirand acelasi aer parfumat ca si Lolyta .

Pe malul paraului , teii isi scuturasera floarea sub picaturile inca vii de ploaie .Fata isi scoase incaltarile si isi continua astfel plimbarea .Lasa aerul sa o patrunda si florile sa-i gadile talpile .Era in culmea fericirii .

“Ce oras fericit” isi spuse in minte .

Ziua trecu pe nesimtite .Seara veni  , si odata cu ea ,cortina se ridica .Lolyta intregi ca de obicei atmosfera .Un grup de copii ii aruncara flori .Fata cobori din scena si-i imbratisa pe rand .

In spatele copiilor , cateva randuri de scaune mai sus , descoperi insa un barbat cu o fata atat de trista ca fata se cutremura .Se intoarse pe scena cu un gol in stomac  , dar isi continua numarul cu aceeasi devotiune .Sala era in delir .Doar barbatul trist , era tot trist .

Seara lua sfarsit , cortina cazu ,dar chipul barbatului ramase staruitor in mintea fetei .Somnul o prinse spre dimineata ,fara sa stie de ce si doar pe vreo jumatate de ora .

Se ridica din pat si o lua din nou de-a lungul paraului .Aerul parea sa-I redea starea de bine .Se apropie de cateva barci ancorate nu departe de tarm . In urma-i auzi pasi .Se intoarse brusc si..uimire .Il avea in fata chiar pe cel cu chipul trist de la circ .Nici acum nu era mai vesel .

Se asezara tacuti pe malul apei ca si cum ar fi stabilit asta dinainte .Dupa cateva minute de tacere apasatoare , tanarul ii povesti Lolytei franturi de durere din viata lui .Fata il asculta muta .Atata suferinta se simtea in vocea lui .Apoi glumi si rase chiar ,dar…exista in vocea lui acel “dar “ cu acea durere care se simte dincolo de vorbe si dincolo de zambet .

Intalnirile cu tanarul necunoscut devenisera o obisnuinta pentru Lolyta .El venea la circ si apoi iar o astepta in locul cu barcutele ancorate .

Mai erau cateva zile si circul se pregatea sa plece .Intr-o seara fata ii vazu locul liber .Il cauta cu privirea prin sala , dar nimic .

“Poate ca a avut treaba “ se gandi ea .”Sigur va veni pe malul paraului “.

Isi termina numarul  si alerga la vagon , apoi la locul de intalnire .Ramase acolo multa vreme , insa nici un semn .O podidira lacrimile .Ce s-a intamplat de n-a venit ?

Zilele trecura in aceeasi asteptare disperata .Mai erau doar trei zile pana cand ar fi trebuit sa plece .Seara el isi facu din nou aparitia in sala .Fata nu mai stia pe ce lume traieste de-atata fericire .Spera sa-l poata vedea din nou ,macar sa-si ia ramas-bun.

Si nu doar asta , dar era ziua lui si fata ii pregatise un tort mic si un cadou .Il astepta din nou ,dar degeaba .Noaptea trecu mai greu ca niciodata .Patul o tortura pana in zori .Pe jar poate ar fi dormit mai bine .Planse infundat intreaga noapte si-si inabusi sughitul in perna .Cearsaful era ud de-atata plans .

Caravana incepuse devreme a-si strange randurile .Era timpul..

Infipta in scaun , Lolyta privea zarea nesfarsita .Isi puse ochelarii de soare pentru a-si ascunde ochii rosii de plans si nesomn .De ce el nu venise ?De ce nu-si luase ramas-bun ?De ce nu putuse nici macar sa-I zica “la multi ani ?” deja nu mai conta .Simtea ca s-a sfarsit si zambetul ei murise .

Matei se apropie de ea .

“Unde-I zambetul meu , Loly ?”

“A murit !” raspunse ea incet .

“Ce ai Lolyta ?Ce-I cu tine ?”

“Nimic..ma simt doar ca un clown mort .”

Matei intelese .

“Draga mea , ti-am zis de-atatea ori ..esti un simplu trecator , nu-ti darui inima celor care raman .Ei nu pot merge cu tine , tu ai ales deja drumul  si drumul asta nu-ti da voie sa faci altfel .-Asculta la fratele tau mai mare , caci stie ce spune .”
"Si daca venea ?Ce-ar fi schimbat ?Ar fi durut mai tare , crede-ma."
"-Matei , as fi luat cu mine un vis daca ar fi venit .Un vis pe care l-as fi inchis in mine si l-as fi cautat de fiecare data cand mi-ar fi fost greu .Asa nu-mi ramane sa iau decat durerea naruirii ".

El avea dreptate , dar ce sa faca ea ?Strainul cu chipul trist nu avea cum sa afle niciodata nimic :nici ca zambetul ei a ramas cu el , nici ca doar masca ii acoperea lacrimile .

Ochii fetei nu mai radeau  impreuna cu chipul ei..

“Ma simt ca un clown mort  …daca mortii mai pot simti ..”

Unde mergi ai ??La Florica !! (partea 1 )

M-am hotarat intr-o vacanța de iarnă să merg ,nici mai mult , nici mai putin decât la..Florica .Nu vă treacă prin minte că Florica din povestirea mea ar fi vreo vacă , căci nu este .

Așa ca ..zis și facut .Bagajele gata și...sus în tren .Pe peronul gării Nicolina din Iași , inghesuiala mare .Toți  studenții moldoveni așteptau trenul de Chișânău .V-ați dat seama despre ce Florică vorbesc ?Una aflată la vreo 60 de km de Chisânău ,un sat din raionul Căinari .

Deja venită mai dinspre Țara Romanească ,eram in altă lume auzind doar grai moldovinesc .Așa că , după călătoria în trenul de dormit și ceva peripeții ,ne-am trezit lasați undeva pe un camp ,de autobuzul Chisinău –Florica ,care s-a decis brusc să nu meargă pană în sat .

Nu ne chiar ardea de mers pe jos , după atâtea ore de călatorie și pe un frig...de-ți taia fața si mai multe nu , dar ..soarta drumețului .

Noaptea eu și Ksioușa am dormit buștean .La prima oră insă a dimineții ,o bătaie puternică in ușa .Mă trezesc buimacă, aproape fară să realizez unde sunt , caut ușa cu pricina ,o deschid și ma uitam năuca la cel care sta și mai nauc în fața mea

-Bună dimineața !ii zic în treacăt ...pe cine cauți ?

-Da shi ,tu ești românca ?veni răspunsul .

Deja somnul îmi sari fara să-l rog .

-Deci..pe cine ziceai...pe cine  căutai ?

-Pi Ksioușa..Eu mi-s Vitalie .

Așa l-am cunoscut pe Vitalie .Un tip inalt și deșirat ,urâțel de mama focului ,dar cu o inima mare ,cum aveam să constat pe parcus .

Sătucul era liniștit ,situat nu departe de un lac ,înconjurat de vii si livezi ,date in proprietatea oamenilor dupa ce n-a mai fost Kolhozul .

-Da shi fashi ai ?Dormi și-acuma ,când soarele-i la amiezi ?Îi strigă el Ksiușăi spre ușa dormitorului rămasă întredeschisă .

-Heheiiii,Vitalikkk, shto ti delaeshi ?(ce faci ?)întreba Ksioușa făcându-și apariția așa ciufulită cum o prinse vremea .

-Haidiț la mine sâ va pun cafea  , zise Vitalik

-Bine , da` de unde ai știut că am venit ?

-Iaca mi-o zâs Aleșka lui ge` Leoșa .

-Aha , l-am văzut în avtobus ,numa la noi s-a uitat .

Am traversat satul spre celalt capăt , unde era casa lui badea Andrei si tanti Marusea , părinții lui Vitalik .Curtea mare , incăpătoare ,ne aștepta deja cu poarta larg deschisă .Peste tot doar fețe zâmbitoare și calme .Vorbeau așa de rar , că mie mi se părea că eu vorbesc extrem de repede .

-Da bine-ați vinit!! Ne întâmpină mama lui Vitalik .

Ne-a pupat ,îmbrățișat ,de parcă eram copii ei ,nu alta .

-Viniț la mama sî mâncați ceva .

N-am avut nici o șansă să-i explicăm că era prea dimineața pentru mâncare .Tanti Marusea ne-a umplut masa și gata .

-Vrei niște pepeni murați ?imi zice .

Eu , ca să fiu politicoasă, dau afirmativ din cap ..și ma trezesc cu o ditamai farfuria cu...castraveți .

Zic..-da ăștia sunt castraveți ...

-Ei , la noi ăstia se cheamă pepini..

-Răsărită cine vrea ?Intreba Vitalik , răsărit și el in pragul ușii .

Mă uitai spre Ksiușa ..

-De semințe de floarea soarelui vorbește ,îmi explică ea repede .

-Vitalik , da` Andrei unde-i ?

Vitalik începu să râdă .

-Da un` sî hie ? Iaca dorme .Îi tare obosît .Asara furăm la discotecă în satul vecin ș-o baut o lecuț cam mult .Eu nu știam câ dânsu , s-a luat șî la batai pe-acolo .Vine cela a lu badea Ghorghe șî zîce .

"-Bă Vitalie , fractu„ ia bataie afară ."

Mă duc afară , da ci sî văz ?Întuneric nevoie mare șî-n lumina ce bătea din discotecă văz o gramadî di oameni , gramadî .Nu putei aleji care mâna sau chicior a cui îi .Mă duc acolo , încep a scotoci după dânsul.Îl găsăsc ,îl pun în chicioare ..da n-apuc să-ntorc capu că ma trezesc și eu cu una în falcă și nu-l mai vad pe Andrei ,da nici pi mini .Noroc că erau toți beți.Îi dau iar la o parte , îl găsesc șî pe Andrușa și hai acasă .

Mandrie de mama

Nu demult ne mutasem pe o strada noua : vecini noi , peisaj nou dar imbietor .Asa aveam s-o cunosc pe kiria`Gramati .Imbatranita inainte de vreme ,fiecare rid arata ca nu a dus o viata in puf de gasca, ba din contra .

Kira`Gramati avea in jur de 65 de ani desi ,daca nu i-ai sti varsta reala i-ai da fara sa stai pe ganduri 75 daca nu mai mult .

In serile de vara mai ales , ne strange cam toata vecinatatea in curtea incapatoare in jurul mesei .O cafea , o gustare ,tot ce are iti pune pe masa cu toata inima .De-a lungul acestor seri am aflat si povestea ei , una din acele povesti de viata vechi , daca 50/70 de ani in urma poate fi numit vechi .

Dansa provenea dintr-o familie saraca ,orfana de tata ,care numara inca 5 frati , 3baieti si 2 fete .A cunoscut munca inca de la 7 ani ,caci mancarea trebuia castigata .Mama ei ,incropea asa cum dadea cerul , masa saracacioasa pentru gurile ce le-avea de hranit .

Casatorita fiind de tanara , kira`Gramati avea sa munceasca la fel de mult mai departe ..

-Eh, daca ar putea peretii astia si drumurile astea sa vorbeasca sis a spuna cate lacrimi au vazut de la mine !Era atunci cand m-am maritat viata grea .Imi amintesc ca n-aveam nici de unele .Ne-am facut o camera si nu aveam usa ;abia la sfarsitul verii ne-am pus una , ca eram insarcinata ,si o sobita mica intr-un colt …Copii i-am avut unul dupa altul si n-aveam bani nici sa-mi cumpar o rochie pentru gravide.O vecina si-a facut mila si mi-a croit una .Cu rochia aia am trecut trei sarcini , caci altfel nu aveam cu ce iesi din casa sa merg nici la biserica .

Cand cel mai mic dintre copii a facut un an ,kira`Gramati si-a gasit de munca la un restaurant si apoi la inca unul .”To delfini “ avea munca multa , iar vara nu aveai timp sa respiri .Cu toate astea nu se plangea alesese sa munceasca doua schimburi pentru a reusi sa-si creasca copii .

La sfarsitul saptamanii mereu cerea banii in avans .Copii cresteau si studiile cereau sacrificiu .

-Ce-I cu tine Gramati ?O tachina mereu Panaghis , seful , cand o vedea duminica stand si asteptandu-l .

-Stii mata sefu` , ce sa fac ? pleaca fata maine la facultate ,am nevoie, ce sa fac ?

Da..copii ei au studiat .Toti 3 au studiat si-au ajuns departe .

Kira`Gramati singura stie cat a plans strangand drahma langa drahma pentru a plati ca cei 3 sa aibe ceea ce ea n-a avut .Si a reusit .

Azi e o batranica simpatico ce-si poarta cu demnitate urmele anilor in care n-a stiut ce-nseamna sa dormi mai mult de 4 ore din 24 .Picioarele sunt albastre de venele iesite in afara de la atata stat in picioare , degetele strambate si fata extreme de ridata ,dar mereu zambitoare .

Acum e multumita si mandra .

-Eu am fost un copil orfan .Munceam de dimineata pana seara ca sa avem putina paine pe masa , dar copii mei au ajuns acolo unde a trebuit sa ajunga ,departe de chin si saracie .Baiatul meu e inginer , am o fata director de liceu si o alta medic chirurg in Suedia .

De curand Vanghelio ,d-na medic chirurg a aparut pe coperta unei reviste suedeze , ca cel mai bine-platit medic , cu varsta peste 40 de ani .

Si ceea ce-i mai important de retinut este respectul fata de parinti , in special fata de mama .

-Pot sa mor si maine , spune kira`Gramati ,stiu ca nu am muncit si trait degeaba .

Noi doi

Stii de ce

 intre noi va fi mereu lumina?

Pentru ca nu lasam intunericul

Sa stie

Pe unde sa patrunda…

Ne va da tarcoale

Ca un maine fara noi

Ca un ceas care

Si-a piedut

Puterea secundelor…

Si noi ne vom juca de-a doctorul.

Tu cu sufletul meu

Iar eu..cu inima ta…

Ai grija ca mana

Ce numara fricile

Sa nu ramana incatusata!!!

Si taina ne sopteste numele

De parca ne-ar vindeca

De moarte..