Se clatina ploaia, ca o perdea densa
Bat picaturile in fereastra ta
Astazi speranta a plecat in alta parte
Dar maine, dar maine o vei intalni
Nu trebuie sa te intristezi
Toata viata e in fata
Toata viata e in fata
Spera si asteapta
Cararuia din padure a inceput sa miroase a primavara
Pamantul s-a dezmortit de la zilele insorite
Astazi iubirea a luat-o in alta parte
Dar maine, dar maine tu te vei intalni cu ea
Precum in camp - roua, precum in cer - steaua
Ca in marea nemarginita - sirena vesela a vaporului
Fie ca sa te insoteasca intotdeauna
O mare nazuinta si o mare iubire
 |
Monday 23 May 2011
Thursday 19 May 2011
You Are My Everything
You are my everything
My heart and soul
I thought I had dug my grave
But you pulled me out of that hole
When I am lost in the dark
You are my shinning light
You chase away the darkness
That haunts my dreams at night
You are my strength
That carries me to another tomorrow
You are my hope
That replaced my everlasting sorrow
You are my healer
That healed all my scars
You are my angel
Sent from the brightest of stars
When I thought there was nothing more
And my life was at an end
You came into my life
And my heart you did mend
You are my joy
That filled my empty heart
You made my life whole
When it was torn apart
When I found you
I was free from all torment
You are my angel
That was heaven sent
You mean so much to me
You are the only one I adore
You are my everything
I could ask for nothing more
Semanatorule....
- Semanatorule, pune în pãmânt sãmânta si nu te rusina când va trebui sã i te îngenunchezi. Sãmânta este stãpâna lumii, iar tu esti slujitorul ei. Sãmânta poartã în ea si pãrintii si copiii, este totodatã parte si întreg, iar mirajul Creatiei coboarã si iese necontenit din pântecul ei. Semãnãtorule, ti s-a dat în pazã sãmânta sã o semeni, apoi sã o culegi si iarãsi sã o semeni. Prin strãdania ta universul nu moare. Sãmânta este învierea pãstratã pentru acele vremi propice când soarele se va îmbuna si când pãmântul va fi gata sã se primeneascã pentru ca sã poatã primi. Câte o samântã pentru fiecare picãturã de ploaie. Si toate sã rodeascã.
- Semãnãtorule, nu-ti fã griji dupã ce ai semãnat. Bobul stie singur cum sã-si spargã coaja. Dar spune puiului din samântã sã îndrãzneascã sã vadã lumina, sã creascã mare si sã devinã Semãnãtor. Si dacã el te-a auzit, nãscut cu dor de soare, puiul din sãmântã va încerca sã se înalte pânã la el. Tinând-o în cãusul cald al palmei tale, înainte de-a o trimite spre cerul pãmântului, tu, semãnãtorule, sã îi grãiesti astfel: stãpânã, nu vei repeta gresala lui Icar. De aceea te vei “cultiva” pe tine însãti, prin cunoastere de sine, cât mai devreme, cât mai bine cu putintã, pentru ca aripile tale sã nu se topeascã înainte de a fi învãtat sã zboare cu gândul. Pentru a-ti putea depãsi limitele, trebuie mai întâi sã le cunosti.
- Semãnãtorule, spune semintei, prin cântec si descântec, sã nu îi pese de neghinã si sã-si vadã de drumul ei. Când va fi acolo, micã si singurã în pãmânt, cu lumina filtratã abia-abia prin blana humusului, spune-i sã nu-si piardã nãdejdea privind cãtre stejarii din jur. Spune-i cã desi este atât de micã încât o poartã vântul, ea este atât de mare încât în ea încape stejarul.
Spune-i povestea ta, fiindcã si tu ai fost o datã o sãmântã micã, plãpândã si speriatã. Dar ai crescut, fiindcã nu te-a înduiosat pielea sticloasã de sarpe pe care a trebuit sã o lepezi în drum, atunci când nu ti-a mai fost încãpãtoare.
- Semãnãtorule, fii bun si îngãduitor si rãbdãtor. Nici o sãmântã nu seamãnã cu alta si fiecare este responsabilã de propriul ei fruct. Constiinta nu se trezeste cu biciul. Nu uita cã rodul asteptat se coace în ritmul sãu. Inutil sã-l grãbesti, fiindcã strugurele acru nu-ti va place. Dar în acelasi timp nu uita cã atunci când ciorchinele este copt doar pe jumãtate, boaba micã e cea mai dulce.
- Semãnãtorule, e vremea culesului. “Ce ai semãnat, aceea vei culege” spune înteleptul. Oare?... Tu nu ai semãnat “vânt”, dar ai cules uneori “furtunã” si nu e vina ta. Se mai întâmplã, fiindcã esti mereu pus la încercare. Cu cât faci lucrurile mai bine, mai temeinic, cu atât ti se vor încredinta sarcini tot mai grele si mai grele. Este scara ta de valori, pe care trebuie sã o urci, o scarã cu un numãr infinit de trepte. Nu fii naiv, si nu crede cã dacã stai pe loc, ca sã te odihnesti, treptele s-au sfârsit. Ele nu sfârsesc nici mãcar o datã cu moartea. Sunt condamnati la un vesnic urcus doar cei ce privesc spre înaltul cerului. Ei stiu cã de acolo vine tot misterul pe care îl poartã în ea sãmânta. Iar sãmânta este un sir infinit de porti deschise spre acelasi lucru, care se întoarce mereu în el însusi.
- Semãnãtorule, nu-ti fã griji dupã ce ai semãnat. Bobul stie singur cum sã-si spargã coaja. Dar spune puiului din samântã sã îndrãzneascã sã vadã lumina, sã creascã mare si sã devinã Semãnãtor. Si dacã el te-a auzit, nãscut cu dor de soare, puiul din sãmântã va încerca sã se înalte pânã la el. Tinând-o în cãusul cald al palmei tale, înainte de-a o trimite spre cerul pãmântului, tu, semãnãtorule, sã îi grãiesti astfel: stãpânã, nu vei repeta gresala lui Icar. De aceea te vei “cultiva” pe tine însãti, prin cunoastere de sine, cât mai devreme, cât mai bine cu putintã, pentru ca aripile tale sã nu se topeascã înainte de a fi învãtat sã zboare cu gândul. Pentru a-ti putea depãsi limitele, trebuie mai întâi sã le cunosti.
- Semãnãtorule, spune semintei, prin cântec si descântec, sã nu îi pese de neghinã si sã-si vadã de drumul ei. Când va fi acolo, micã si singurã în pãmânt, cu lumina filtratã abia-abia prin blana humusului, spune-i sã nu-si piardã nãdejdea privind cãtre stejarii din jur. Spune-i cã desi este atât de micã încât o poartã vântul, ea este atât de mare încât în ea încape stejarul.
Spune-i povestea ta, fiindcã si tu ai fost o datã o sãmântã micã, plãpândã si speriatã. Dar ai crescut, fiindcã nu te-a înduiosat pielea sticloasã de sarpe pe care a trebuit sã o lepezi în drum, atunci când nu ti-a mai fost încãpãtoare.
- Semãnãtorule, fii bun si îngãduitor si rãbdãtor. Nici o sãmântã nu seamãnã cu alta si fiecare este responsabilã de propriul ei fruct. Constiinta nu se trezeste cu biciul. Nu uita cã rodul asteptat se coace în ritmul sãu. Inutil sã-l grãbesti, fiindcã strugurele acru nu-ti va place. Dar în acelasi timp nu uita cã atunci când ciorchinele este copt doar pe jumãtate, boaba micã e cea mai dulce.
- Semãnãtorule, e vremea culesului. “Ce ai semãnat, aceea vei culege” spune înteleptul. Oare?... Tu nu ai semãnat “vânt”, dar ai cules uneori “furtunã” si nu e vina ta. Se mai întâmplã, fiindcã esti mereu pus la încercare. Cu cât faci lucrurile mai bine, mai temeinic, cu atât ti se vor încredinta sarcini tot mai grele si mai grele. Este scara ta de valori, pe care trebuie sã o urci, o scarã cu un numãr infinit de trepte. Nu fii naiv, si nu crede cã dacã stai pe loc, ca sã te odihnesti, treptele s-au sfârsit. Ele nu sfârsesc nici mãcar o datã cu moartea. Sunt condamnati la un vesnic urcus doar cei ce privesc spre înaltul cerului. Ei stiu cã de acolo vine tot misterul pe care îl poartã în ea sãmânta. Iar sãmânta este un sir infinit de porti deschise spre acelasi lucru, care se întoarce mereu în el însusi.
Tuesday 17 May 2011
Ce pacat...
Ce pacat ca noi doi nu ne-am intalnit cu mult inainte,
Am fi putut sa ne prevenim unul pe celalalt de falsul absurd,
Eu te-as fi protejat cu caldura mea, impotriva inghetului iernii,
Caci, fara tine, aceasta lume pacatoasa nu-mi trebuie deloc.
A venit iubirea mea neasteptata, a venit ca ziua alba,
Tu, in viata, mi-ai devenit bucuria mea si durerea mea,
Din sute de mii de ochi diferiti, pe ai tai ii caut,
Pentru ca niciodata sa nu te pierd, te imbratisez strans si nu te las.
Cat de pacat ca noi doi suntem pe maluri diferite, iarna si vara,
Am intampinat rasaritul nostru si apusul nostru, sub ceruri diferite,
Am impartit noptile noastre, nu cu altul si nu cu alta,
Eu sunt fericit ca, in cei mai buni ani ai mei, sunt acum cu tine.
Am fi putut sa ne prevenim unul pe celalalt de falsul absurd,
Eu te-as fi protejat cu caldura mea, impotriva inghetului iernii,
Caci, fara tine, aceasta lume pacatoasa nu-mi trebuie deloc.
A venit iubirea mea neasteptata, a venit ca ziua alba,
Tu, in viata, mi-ai devenit bucuria mea si durerea mea,
Din sute de mii de ochi diferiti, pe ai tai ii caut,
Pentru ca niciodata sa nu te pierd, te imbratisez strans si nu te las.
Cat de pacat ca noi doi suntem pe maluri diferite, iarna si vara,
Am intampinat rasaritul nostru si apusul nostru, sub ceruri diferite,
Am impartit noptile noastre, nu cu altul si nu cu alta,
Eu sunt fericit ca, in cei mai buni ani ai mei, sunt acum cu tine.
Monday 2 May 2011
Zece strategii de manipulare.
1. ’’A distrage în permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici’un timp pentru gândire” scrie Chomsky.
2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii.
Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – solutie”. La început, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, în detrimentrul libertatii.
3. Strategia „în degradeu”.
Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durata de zece ani. În acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi au fost impuse din 1980 pâna în 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate în mod brutal.
4. Strategia actiunii cu date diferite.
O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarâre nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’, obtinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui ’’totul va merge mai bine mâine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene între 1992 – 1995 si aplicate în 2002.
5. A se adresa publicului ca unor copii mici.
Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? ’’de 12 ani.”Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani” analizeaza Chomsky.
6. A face apel mai mult la partea emotionala decât la gândire.
Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.
7. Mentinerea poporului în nestiinta si prostie.
A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, încât prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna de neînteles de cele dintâi.
8. A încuraja publicul sa se complaca în mediocritate.
A încuraja publicul sa creada ca e ”bine” de a fi prost, vulgar si incult. A-l îndopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate, niste dobitocenii monstruoase.
9. A înlocui revolta cu învinovatirea.
A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria’i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare. Astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se învinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, având ca efect abtinerea de la actiune. Si, fara actiune, nu exista revolutie!
10. Si, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi.
Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decât el însusi. Aceasta înseamna ca, în majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decât ei însisi
2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii.
Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – solutie”. La început, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, în detrimentrul libertatii.
3. Strategia „în degradeu”.
Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durata de zece ani. În acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi au fost impuse din 1980 pâna în 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate în mod brutal.
4. Strategia actiunii cu date diferite.
O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarâre nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’, obtinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui ’’totul va merge mai bine mâine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene între 1992 – 1995 si aplicate în 2002.
5. A se adresa publicului ca unor copii mici.
Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? ’’de 12 ani.”Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani” analizeaza Chomsky.
6. A face apel mai mult la partea emotionala decât la gândire.
Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.
7. Mentinerea poporului în nestiinta si prostie.
A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, încât prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna de neînteles de cele dintâi.
8. A încuraja publicul sa se complaca în mediocritate.
A încuraja publicul sa creada ca e ”bine” de a fi prost, vulgar si incult. A-l îndopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate, niste dobitocenii monstruoase.
9. A înlocui revolta cu învinovatirea.
A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria’i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare. Astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se învinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, având ca efect abtinerea de la actiune. Si, fara actiune, nu exista revolutie!
10. Si, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi.
Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decât el însusi. Aceasta înseamna ca, în majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decât ei însisi
Subscribe to:
Posts (Atom)