Zambetul unui clown

Caravana se puse in miscare.In urma ei , norii de praf acopereau privelistea pe multi metri . In unele sate caravana facea popas, iar circul isi instala acolo o vreme corturile si vagoanele de dormit. Animatia era mare ..oameni si animale ,animale si oameni…trambuline, trapeze,tobe si alte accesorii intregeau arsenalul circului.

In spatele vagonului  Lolyta se-ntindea lenesa .Se uita pe geam in zare .Noul oras parea impunator ,atat cat se putea zari in zori.

Lolyta…

Fata asta era cea mai vesela fiinta posibila .Cand cineva era trist ,nu-i ramanea decat s-o intalneasca .Era doar un zambet si-o zbenguiala tot timpul .Rasul ei se auzea de departe si strapungea de obicei si peretii vagoanelor .Tot circul o iubea .Era raza lor de soare si motivul  de a zambi necontenit .

Lolyta era clownul circului .Ochii negri radeau impreuna  cu intregul chip .Sala mereu o astepta cu placere si copii…da, mai ales copii .

Sari din pat si inspira adanc aerul diminetii .Era frumos afara si mirosea a tei proaspat plouat .Isi trase iute o bluza subtire pe ea si o lua de-a lungul paraiasului , pe malul caruia poposise caravana. Linistea diminetii era sfidata doar de multimea pasarilor ce-si dregeau glasul inspirand acelasi aer parfumat ca si Lolyta .

Pe malul paraului , teii isi scuturasera floarea sub picaturile inca vii de ploaie .Fata isi scoase incaltarile si isi continua astfel plimbarea .Lasa aerul sa o patrunda si florile sa-i gadile talpile .Era in culmea fericirii .

“Ce oras fericit” isi spuse in minte .

Ziua trecu pe nesimtite .Seara veni  , si odata cu ea ,cortina se ridica .Lolyta intregi ca de obicei atmosfera .Un grup de copii ii aruncara flori .Fata cobori din scena si-i imbratisa pe rand .

In spatele copiilor , cateva randuri de scaune mai sus , descoperi insa un barbat cu o fata atat de trista ca fata se cutremura .Se intoarse pe scena cu un gol in stomac  , dar isi continua numarul cu aceeasi devotiune .Sala era in delir .Doar barbatul trist , era tot trist .

Seara lua sfarsit , cortina cazu ,dar chipul barbatului ramase staruitor in mintea fetei .Somnul o prinse spre dimineata ,fara sa stie de ce si doar pe vreo jumatate de ora .

Se ridica din pat si o lua din nou de-a lungul paraului .Aerul parea sa-I redea starea de bine .Se apropie de cateva barci ancorate nu departe de tarm . In urma-i auzi pasi .Se intoarse brusc si..uimire .Il avea in fata chiar pe cel cu chipul trist de la circ .Nici acum nu era mai vesel .

Se asezara tacuti pe malul apei ca si cum ar fi stabilit asta dinainte .Dupa cateva minute de tacere apasatoare , tanarul ii povesti Lolytei franturi de durere din viata lui .Fata il asculta muta .Atata suferinta se simtea in vocea lui .Apoi glumi si rase chiar ,dar…exista in vocea lui acel “dar “ cu acea durere care se simte dincolo de vorbe si dincolo de zambet .

Intalnirile cu tanarul necunoscut devenisera o obisnuinta pentru Lolyta .El venea la circ si apoi iar o astepta in locul cu barcutele ancorate .

Mai erau cateva zile si circul se pregatea sa plece .Intr-o seara fata ii vazu locul liber .Il cauta cu privirea prin sala , dar nimic .

“Poate ca a avut treaba “ se gandi ea .”Sigur va veni pe malul paraului “.

Isi termina numarul  si alerga la vagon , apoi la locul de intalnire .Ramase acolo multa vreme , insa nici un semn .O podidira lacrimile .Ce s-a intamplat de n-a venit ?

Zilele trecura in aceeasi asteptare disperata .Mai erau doar trei zile pana cand ar fi trebuit sa plece .Seara el isi facu din nou aparitia in sala .Fata nu mai stia pe ce lume traieste de-atata fericire .Spera sa-l poata vedea din nou ,macar sa-si ia ramas-bun.

Si nu doar asta , dar era ziua lui si fata ii pregatise un tort mic si un cadou .Il astepta din nou ,dar degeaba .Noaptea trecu mai greu ca niciodata .Patul o tortura pana in zori .Pe jar poate ar fi dormit mai bine .Planse infundat intreaga noapte si-si inabusi sughitul in perna .Cearsaful era ud de-atata plans .

Caravana incepuse devreme a-si strange randurile .Era timpul..

Infipta in scaun , Lolyta privea zarea nesfarsita .Isi puse ochelarii de soare pentru a-si ascunde ochii rosii de plans si nesomn .De ce el nu venise ?De ce nu-si luase ramas-bun ?De ce nu putuse nici macar sa-I zica “la multi ani ?” deja nu mai conta .Simtea ca s-a sfarsit si zambetul ei murise .

Matei se apropie de ea .

“Unde-I zambetul meu , Loly ?”

“A murit !” raspunse ea incet .

“Ce ai Lolyta ?Ce-I cu tine ?”

“Nimic..ma simt doar ca un clown mort .”

Matei intelese .

“Draga mea , ti-am zis de-atatea ori ..esti un simplu trecator , nu-ti darui inima celor care raman .Ei nu pot merge cu tine , tu ai ales deja drumul  si drumul asta nu-ti da voie sa faci altfel .-Asculta la fratele tau mai mare , caci stie ce spune .”
"Si daca venea ?Ce-ar fi schimbat ?Ar fi durut mai tare , crede-ma."
"-Matei , as fi luat cu mine un vis daca ar fi venit .Un vis pe care l-as fi inchis in mine si l-as fi cautat de fiecare data cand mi-ar fi fost greu .Asa nu-mi ramane sa iau decat durerea naruirii ".

El avea dreptate , dar ce sa faca ea ?Strainul cu chipul trist nu avea cum sa afle niciodata nimic :nici ca zambetul ei a ramas cu el , nici ca doar masca ii acoperea lacrimile .

Ochii fetei nu mai radeau  impreuna cu chipul ei..

“Ma simt ca un clown mort  …daca mortii mai pot simti ..”